Sfânta Liturghie
Sfânta Liturghie a fost întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină când "a luat pâinea şi, binecuvântând, a frânt şi a dat ucenicilor săi zicând: Luati mâncati acesta este trupul Meu.
Si luând paharul şi multumind le-a dat zicând: Beti dintru acesta toti, Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsă spre iertarea păcatelor" (Mt. 26, 26-28).
Slujba Sfintei Liturghii se împarte în trei pãrti mari: Proscomidia, Liturghia Catehumenilor, Liturghia Credinciosilor.
Centrul cultului ortodox este Sfânta Liturghie, slujba în care se realizează, prin excelentă, intrarea noastră în Împărătie, mai precis unirea tuturor în Biserică şi intrarea Bisericii în Împărătia lui Dumnezeu. Toate celelalte slujbe sunt o pregătire pentru Liturghie şi îsi găsesc împlinirea în ea.
În Biserica Ortodoxã avem trei Sfinte Liturghii: Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului (+407), Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadochiei (+379) si Liturghia Darurilor mai înainte Sfinþite a Sfântului Grigorie cel Mare (Dialogul), Episcopul Romei (+604).
Proscomidia. Este prima parte a Sfintei Liturghii, fiind ritualul sau rânduiala pregãtirii si binecuvântãrii (afierosirii) Cinstitelor Daruri, adicã a materiei jertfei liturgice. În Liturghier, acestã rânduialã are forma si întinderea unei adevãrate slujbe aparte, cu un titlu propriu, cu o formulã introductivã, de binecuvântare la început si cu una la încheiere, otpust sau apolis, la sfârsit.
Spre deosebire de celelalte douã pãrti ale Liturghiei, Proscomidia se sãvârseste toatã în Sfântul Altar – si anume în partea lui de Nord-Vest, la masa numitã proscomidiar (altarul proaducerii), care are fie forma unei firide (scobituri) în peretele de Nord al altarului, fie forma unei cãmãrute sau încãperi aparte, care comunicã cu altarul printr-o deschidere terminatã sus în formã de arc. De asemenea, Proscomidia se deosebeste de celelalte douã pãrti ale Sfintei Liturghii si prin aceea cã ea este sãvârsitã în întregime numai de preot, fãrã participarea credinciosilor (a cântãretilor) si fãrã ca acestia sã vadã sau sã audã ceva din ea.
În timpul acestei pãrti a Sfintei Liturghii se sãvârsesete tãierea prescurii, dar, totodatã ea este si o preînchipuire a jertfei, închipuind plecarea Domnului din lume, calea Sa cãtre Tatãl, prin moarte, pe care a robit-o, dupã cum a zis chiar El: „Las lumea si la Tatãl mã duc”.
Liturghia Catehumenilor. Aceastã parte se numeste Liturghia Catehumenilor sau a celor chemati, pentru cã în vechime, pe lângã crestinii botezati puteau lua parte la ea si catehumenii, adicã aceia care se pregãteau sã intre în crestinism, trebuind sã învete mai întâi adevãrurile de credintã crestinã. Ea tine de la Binecuvântare pânã la cuvintele „Cei chemati, iesiti…”, când catehumenii trebuiau sã pãrãseascã biserica.
Pãrtile cele mai importante ale Liturghiei Catehumenilor sunt urmãtoarele: Binecuvântarea mare, Ectenia mare, Vohodul mic sau iesirea cu Sfânta Evanghelie, Imnul trisaghion (Sfinte Dumnezeule…), Citirile din Sfânta Scripturã (Apostolul si Evanghelia), Ectenia stãruitoare sau întreitã, Ectenia pentru catehumeni.
La începutul Liturghiei se dã binecuvântarea cea mare: „Binecuvântatã este împãrãtia Tatãlui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururi si în vecii vecilor”. Spunând aceste cuvinte, preotul face semnul Sfintei Crucii cu Evanghelia peste antimisul de pe Sfânta Masã. Credinciosii, binecuvântând împreunã cu preotul pe Dumnezeu, vor fi binecuvântati ei însisi de El.
Liturghia credinciosilor. Este a treia parte a Liturghiei. Se numeste asa pentru cã în vechime nu puteau lua parte la sãvârsirea ei decât credinciosii, adicã crestinii care primiserã botezul si care nu se fãcuserã vinovati de pãcate grele. Cei ce trebuiau sã se pocãiascã pentru pãcate ieseau din bisericã odatã cu catehumenii. Este cea mai sfântã parte a Liturghiei fiindcã în timpul ei se sãvârseste Sfânta Tainã a Euharistiei. De aceea se mai numeste si Liturghia Euharisticã sau propriu-zisã. Începe cu ectenia „Câti suntem credinciosi, iarã si iarã cu pace Domnului sã ne rugãm” si tine pânã la sfârsitul Liturghiei.
Miezul sau inima Liturghiei credincisilor este sãvârsirea sau aducerea Sfintei Jertfe, adicã sfintirea si prefacerea Darurilor în Sfântul Trup si Sânge si apoi împãrtãsirea cu ele.